Meniu utilizator
Nu aveţi cont? Nici o problemă. Daţi click pe link-ul următor:
Parteneri
|
Poezia clipei
| Acasă... | | de valeria | Trimite unui prieten prin e-mail această poezie...  | | | | | | | Pe vechile cărări īmi lunecă iar paşii,
Bătrānul codru mă-ntāmpină-n pridvor,
Acasă mă īntorc mereu cuprins de dor,
Cum din războaie se-ntorceau arcaşii.
Nimic mai scump ca glia cea străbună,
Nimic mai drag ca locu-acesta-n care
Trudiră toţi ai mei, căzuti azi īn uitare -
Doar gāndul meu le mai păstreaza urmă.
Au fost, trecute vremuri !Acum pare poveste,
Īn tot ce-avem au pus strop de sudoare,
Au adunat mereu şi au păstrat odoare,
E-un fir ce-n generaţii se sporeşte -
Īn marele păcat mai vezi căzānd pe unii
Scoţānd pe la mezat ce le-au lăsat străbunii ! |
| | 02 Septembrie 2008 |
| Autor | maia | | Data | 02 Septembrie 2008 - 23:07 | | Comentariul | nostalgie... |
| Autor | Mihaela* | | Data | 03 Septembrie 2008 - 00:25 | | Comentariul | Iubire şi dramatism subtil īn prezentarea locurilor īn care īnaintaşii
"Au adunat mereu şi au păstra odoare".
mihaela |
| Autor | paparuz | | Data | 03 Septembrie 2008 - 00:29 | | Comentariul | pacat ca aceste sentimente nobile din poemul tau azi,sunt pe cale de disparitie
drag! |
| Autor | Geta | | Data | 03 Septembrie 2008 - 04:48 | | Comentariul | Valeria,
Acasă, tot acasă rămāne,
C-a fost mai ieri, c-o fi din nou māne,
Mereu ne vom īntoarce acasă,
Că doru-i mare, şi nu ne lasă.
A citit cu drag, Marcel. |
|
|
