Meniu utilizator
Nu aveţi cont? Nici o problemă. Daţi click pe link-ul următor:
Parteneri
|
Înapoi
| Spune, omule | | de elia | Trimite unui prieten prin e-mail această poezie...  | | | | | | | Un om mergea pe drumul său.
Şi mergea abătut, cu gândul că aşa i-a dat lui Domnul, să meargă întruna şi odihnă inimii să nu afle nicăieri…
Într-o zi, pe când îl apăsau gândurile, de parcă, deşi fericit, ducea cu sine şi o povară grea, aude un glas al nimănui:
- Spune, omule, M-ai văzut tu pe Mine, vreodată în viaţa ta?
- Păi, cum, Doamne, tocmai Tu, Care le ştii pe toate, mă întrebi asta?
- Te întreb, omule.
- Atunci află, Doamne, că Te-am văzut.
Eram mic şi mama îmi spunea poveşti despre Tine, şi eu ştiam că sunt adevărate, pentru că ea nu mă minţea niciodată.
- Da, omule şi copilule, Eu eram. Şi nu ai fost curios să ştii cum arăt?
- Ba, da.
Multă vreme după aceea, m-am rugat în faţa icoanelor Tale, şi ale Măicuţei Tale, şi ale sfinţilor care îţi semănau, cu toţii, atât de bine…
- M-ai văzut şi în icoane…
Şi unde zici că ţi-am mai apărut?
- Apoi mi-ai apărut, Doamne, în seninul Cerului.
Pe când ascultam glasul păsărilor. Şi frunzele foşnind în răsuflarea vântului.
Şi stelele care, noapte de noapte, ardeau de dragoste pe bolta Ta infinită…
În acestea şi în multe altele, care mi-au grăit, în minunate feluri, doar despre Tine…
- Bună vedere ai! zise Domnul, adăugând:
Şi te-ai oprit la păsări, la frunze, la vânt, la stele?
- Nu, Doamne, cum aş fi putut?
Nu Te-ai făcut Tu Om?
Nu Te-ai întrupat Tu, ca să Te vedem şi să Te cunoaştem cu adevărat?
Dumnezeu păstră o clipă de tăcere…
- Cu bucurie ţi-am descoperit Chipul în fiecare dintre prietenii, ba chiar şi în cei ce se dădeau drept duşmanii mei…
Şi am zărit Frumuseţea Ta, ca o taină, ca o încununare a desăvârşirii, la care fiecare suflet ar putea ajungă, dacă ar voi…
- Şi te-ai oprit aici, unde ai crezut că Mă vezi cel mai bine?
Nu cumva ţi-am scăpat în altă parte?
- Poate mi-ai scăpat, Doamne, atunci când am început să iubesc din tot sufletul fiinţele pe care mi le-ai scos anume în cale.
Atât de mult le-am iubit, încât uneori uitam să Te mai privesc…
Totuşi, nu ai plecat niciodată din inima mea…
- Şi nici nu voi pleca, omule…
Dar, spune, ajunge aceasta oare ca să Mă vezi cu adevărat?
- Nu ajunge, Doamne.
De aceea sunt tot timpul pe drum… |
| | 06 Septembrie 2009 |
Înapoi
| Autor | shtrauss25 | | Data | 06 Septembrie 2009 - 20:21 | | Comentariul | Deodata o trompeta suna
Si toata lumea se aduna
Un inger vine si vesteste,
Ca,INSUSI DUMNEZEU,soseste!
Intr-un tarziu,iata,apare
Sunt coplesit,cad din picioare
Nu-i la-ndemana orisicui,
Sa vada chipul DOMNULUI!
Era un batranel frumos,
Avea un aer maiestuos,
O frunte neteda si 'nalta,
Si-o barba alba-ca de vata!
Nici nu plutea,nici nu mergea
Nu era trist,nici nu zambea
Purta o alba pelerina,
Si-n juru-i,radia lumina.
Pasea incet,fara sa-L simti
Inconjurat de cei trei sfinti;
De Sfintii PAVEL si ANDREI,
Iar Sfantul PETRU,intre ei! |
| Autor | cer | | Data | 06 Septembrie 2009 - 20:34 | | Comentariul | Minunat !
Ferice de cei ce-L mai pot vedea astazi.
Mutam,
Valeriu |
| Autor | elia | | Data | 07 Septembrie 2009 - 10:50 | | Comentariul | Multumesc, Valeriu.
Apreciez la randul meu faptul ca ai lasat un semn in dreptul acestei povesti. |
| Autor | elia | | Data | 07 Septembrie 2009 - 15:47 | | Comentariul | Multumesc, Shtrauss.
Comentariul tau a aparut mai tarziu, dar in haine de sarbatoare.:) |
|
|
Poezii.biz
ATENTIE! Site-ul poezii.biz nu tolereaza plagiatul, motiv pentru care sesizarile cu plagiatorii pot fi gasite dand click aici. Regulamentul prevede dezactivarea conturilor.