| | Iar m-ai împrăştiat pe-o înserare
şi simt că o să-mi fie dor de tine.
Ştiu, mi-ai mai spus că nu e bine...
E însa vina ploii cu miros de floare
prin care fugi, lăsându-mă cu mine,
hai-hui pe străzi mărunte şi bizare.
Să ştii că ţi-am legat un gând de uşă.
Când vine seara e păpuşă
Aleargă caii pe cornişe,
prin câmpurile camuflate de agrişe,
invită cariatidele la dans,
creeaza vagi momente de suspans,
în zori se-aşeaza-n prag, pe o tăcere
şi-ţi dă, când vii, pe frunte-o mângâiere...
Şi iar încerc să te-mpresor cu rime,
Şi parcă iar te joci cu mine...
îmi vine iarăşi dor de ducă
şi-alerg năuc dup-o nălucă,
împrăştiat pe-o înserare
purtând cu mine o îmbrăţişare... |
|