Meniu utilizator
Nu aveţi cont? Nici o problemă. Daţi click pe link-ul următor:
Parteneri

|
Înapoi
| LER DE GER | | de efipal | Trimite unui prieten prin e-mail această poezie...  | | | | | | | Chiar dacă noaptea-ngândurată
Îmi bate-n geam cu-o stea de veghe
Sunt singur şi pe roua-nvolburată
Zidesc o umbră îmbrăcată-n zeghe.
Încerc o fugă spre hotarul
Ce-mi pune anii pe-un răboj hoinar
Adulmecându-mă cu-amarul
Iubirilor ce-am pus în insectar.
Acolo eşti şi tu..simt cum presari,
Din loc în loc, chemarea spre colinde,
Îmi faci din clipe borne când tresari,
Cad ţintuit în orizonturi zemuinde.
Şi-aştept doar muntele să vină,
Cu ochii lui de pui de urs,
Să mă albească-n zori de tină
Cu tihna care mi-a apus...
Şi-s dus
Cu ler pe ger
Bătut de cer
Şi efemer,
Un om de nea
Albit de-o stea
Pe undeva
Prin calea ta. |
| | 15 Ianuarie 2009 |
Înapoi
|
|