| | Cetini albe, cetini grele
Scutură bolta de stele
Pe brăduţii strânşi în piaţă,
Încă fremătând de viaţă.
Clopoţelul Iernii sună,
Fulgi de nea în cer se-adună,
Îşi pun aripi cu sclipici
Şi se dau drept licurici.
Risipiţi sub felinare,
Unul pleacă, altu-apare:
Umblă după Fulguleţ,
C-a furat… un globuleţ
Şi-a dus darul, să-l dezmierde,
Unui mic prieten verde,
Iar la schimb, ca niciodat’,
Un cald zâmbet a luat. |
|